Refuzul de a-și asuma responsabilitatea îi ține pe manipulatori în zona de siguranță. Dacă victima lor este într-un fel etichetată ca fiind responsabilă pentru abuz – fie dintr-un motiv inventat, fie dintr-o situație reală – manipulatorul își acordă permisiunea în ochii lor (și adesea în ochii celor din afară) să exercite putere și control asupra acea persoana.
citeste si despre: Introversia si narcisismul
Această tactică produce rezultate duble: abuzatorul câștigă simpatie de la ceilalți pentru felul în care a fost „maltratat” și, dintr-o dată, este înzestrat cu un cec în alb pentru a-și trata victima așa cum alege. Din acel moment, manipularea psihologică poate fi scuzată ca o „reacție naturală” la propriile sentimente. Acest lucru pune, de asemenea, o presiune imensă asupra victimelor pentru a se conforma și, pe termen lung, poate produce efecte devastatoare asupra imaginii lor de sine .
3. Încălcarea limitelor
Manipulatorii psihologici disprețuiesc granițele. Scopul lor final este puterea și controlul, iar granițele ferme interferează foarte mult cu acest obiectiv. În acest scop, ei devin pricepuți să testeze și să încalce limitele celorlalți – de obicei, începând cu limite mici și mergând în sus pe măsură ce devin mai realizați.
Într-o relație care funcționează bine, ambele părți vor putea să-și stabilească și să-și comunice limitele reciproc, în timp ce au încredere că acestea vor fi respectate. Când vine vorba de abuz psihologic , opusul este adevărat. Așteptarea devine fără granițe. Dacă victimele încearcă să intervină în proces prin resetarea granițelor, acesta este adesea tratat de către abuzator ca fiind neloial sau lipsit de respect.
citeste si despre: 5 moduri de a fi mai încrezător în limitele tale ca introvertit
articolul continua pe pagina urmatoare
